Ziua 14 - 05.10.2013 - Playa Maspalomas

Avand in vedere ca am bifat pe lista aproape tot ce ne doream sa vizitam, azi alegem sa nu mai plecam departe chiar daca avem masina inchiriata pana seara. Mergem in Maspalomas pe plaja. Dar vremea, desi frumoasa, ne joaca feste: un vant tare ne spulbera nisipul care ne intra peste tot. Pana si Irina stramba din nas si n-are chef de joaca, ci doar sa stea lipita de noi. Asa ca la 3 suntem deja intorsi la hotel. Ies cu ea in curtea hotelului la piscina pentru copii unde reintalnim niste olandezi cu un baietel de un an si jumatate care cu cateva seri mai inainte ii dadea Irinei niste pupici de toata frumusetea. He he de mica e pupata ! Intre timp facem cu randul, eu si Florin la welness clubul hotelului de la subsol. Hmm, si ce masaj cu jet de apa, bulbuci si tasnitoare sau ce plutiri in apa sarata de la piscina Dead Sea iar apoi o sauna si in incheiere 5 minute de relaxare intr-o camera cu luminoterapie si paturi cu apa. Dupa masa, ne intoarcem in camera si e timpul de strans bagajele.

Ziua 13 - Vineri 04.10.2013 - La Aldea, Punta de las nieves.

Nu putem sa nu bifam si coarta vestica a insulei si cea mai spectaculoasa conform brosurilor. Plecam de dimineata cu masina.Mai intati pe autostrada pana la playa de Mogan apoi pe un drum normal, pe firul vaii. Trecem si de satuletul Mogan iar de aici incepem sa urcam intrucat soseaua duce spre coama muntilor. Si urcam si urcam, lasam in spate o vale larga, iar de pe coama muntelui se zareste in vale Aldea. Coborarea e un pic mai stransa dar merge. Ajungem jos si ne odihnim la plaja din Aldea, o plaja plina de pietre dar cu un peisaj deosebit. Ramanem pe aceasta plaja 2-3 ore si ne bucuram de soare si umbra, pietre colorate, apa listita a marii si de fructele pe care le-am cumparat ieri din capitala. De cojile fructelor noastre se mai bucura si 3 soparlite indraznete. Plecam din Aldea pe drumul spre Agaete. Drumul urca si lasa in dreapta niste vai sterpe si adanci iar dincolo de ele niste munti de stanca goala. Urcam pana pe culme si ne oprim la faimosul Mirador del Balcon, cu la fel de faimosul view catre cei 4 munti in partea stanga. Fac poze si nu ma mai satur de ce vad acolo. Daca n-ar fi fost Florin sa ma zoreasca cu Irina care dormea in masina, cred ca acolo innoptam. Un peisaj super, nu-i de mirare ca-i asa de faimos. Mergem insa mai departe, oprim de foarte putine ori intrucat erau foarte putine locuri pe marginea drumului care sa-ti perimita 5 minute de tras pe dreapta. Drumul continua sus pe munti cu niste peisaje ce-ti provocau ameteala uitandu-te in jos spre mare. Greu de descris sau de fotografiat, impresionant pentru inaltimea la care acest drum a fost construit, dar pe de alta parte, cu toata privelistea spre mare si vremea frumoasa, parca tot drumul prin Soria era mai socant. Coboram si urcam uneori destul de mult pana sa ajungem in Puerto de las Nieves. Cred ca acest drum ar fi meritat sa fie facut cu piciorul mai degraba decat cu masina, intrucat n-am prea apucat sa intru in atmosfera locului. Gasim cu greu parcare in Puerto de las Nieves, dar aici avem o privesliste asupra muntilor pe care tocmai i-am strabatut. Foarte draguta privelistea. Pe plaja, numai pietre, iar peisajul e blocat de catre un dig al portului. Aceasta plaja este renumita si pentru faimoasa lui stanca Dedo de Dios, in traducere Degetul lui Dumnezeu. Dar teapa, degetul i-a fost retezat intr-o furtuna in 2005, deci noi am ajuns cu 8 ani prea tarziu. A ramas doar baza lui. Ramanem pe plaja, mai bine zis ceilalti raman pe plaja pentru ca eu ma duc sa fac shopping de obiecte de luat ca amintire. Apoi ma intorc si eu la plaja si mai ramanem pana ce se trezeste Irina. Apoi plecam usurel spre hotel, ocolind insula cu Irina xam chiraindu-se in spate. Drumul dinspre Puerto de la Nieves trece pe langa Agaete unde am mai fost, si venim pe autostrada pana aproape de hotel. Cum ajungem, dau fuga sa pozez apusul de pe acoperisul hotelui, apoi mergem la masa iar Irina refuza sa mai stea la bar in aceasta seara intrucat nu-i place ce se canta. Asa ca hai in camera si la nani.

Ziua 12 - Joi 03.10.2013 - Las Palmas & playa Las Canteras

Azi e o zi anuntata cu ploaie. Dar parca nu ne vine sa ramanem la hotel. Ce-ar fi sa mergem in capitala? Asa ca Las Palmas scrie pe noi. Ajungem destul de repede intrucat drumul pana acolo e pe autostrada dar petrecem o gramada de vreme cautand un loc de parcare. In cele din urma gasim o parcare subterana chiar langa plaja. Ne plimbam pe faleza un pic. E nor dar nu ploua. Si pacat ca e nor pentru ca este o plaja splendida. Si mai mult mai e si vant puternic, care face valuri mari iar scaldatul e interzis. In schimb, culorile apei marii si peisajul montan din spate face din acest loc, plaja cea mai frumoasa pe care a vizitat-o pana acum. Dupa plimbarea pe faleza mergem sa vizitam un castel. Drumul trece printr-un cartier plin de magazine chinezesti iar cand ajungem la castel, nu numai ca era inchis dar era si imprejmuit de un gard de placi de metal, asa ca nici din exterior nu poate fi vazut. Dar langa, e un parc de joaca pentru copii asa ca aici e pentru Irina. Mai departe mergem sa vedem un parc si Casa turistilor. Ajungem, dar nimic nu pare interesant in afara de .... evident locul de joaca pentru copii. Pe drum ne mai oprim la o piata de unde ne cumparam struguri, nectarine si papaya, niste fructe extrem de delicioase. Cum incepe sa ploua maruntel lasam totul balta si ne intoarcem la masina desi mai planuisem sa mai ramanem la plaja. Zis si facut, dar pentru ca era devreme hai sa mergem si in Vengeta, partea veche a orasului Las Palmas. Clar ca nu pe jos ci cu masina pentru ca era vorba de 10 km. Ne invartim usor prin centrul vechi, mai o catedrala ici, mai o casa veche cu balcoame si usi de lemn. Intram la muzeu la Casa de Colon. O casa tipic canariana ce-mi amintea de Casa de los balcones din Tenerife pe care insa n-am vizitat-o decat putin in curtea interioara acum 4 ani. Povestea lui Columb, mobilier vechi, papagali, obiecte de culturi americane disparute, mule scari, lemn vechi peste tot si in esenta un muzeu foarte frumos. Se face tarziu si ne intoarcem la hotel unde pentru o ora ma rasfat la wellcenter-ul hotelului. Seara, impreuna cu Irina ne uitam la acrobatii la scena de la bar a hotelului.

Ziua 11 - Miercuri 02.10.2013 - Playa San Agustin

Dupa o zi obositoare ne trebuie una la plaja. Hotaram de dimineata sa mergem pe plaja Tauro. Ajungem acolo dar surpriza, plaja e plina de bolovani. Cu Irina clar nu putem ramane aici. Asa ca o luam frumusel pe coasta inapoi, cu ideea sa ne oprim la prima plaja care ne place si pe care sa n-o mai fi vizitat. Ne oprim pe la diverse, dar ba are pietre, ba apa e murdara asa ca trecem pe langa Playa del Ingles si mergem spre est, la plaja San Agustin. Plaja arata bine, apa la fel, vremea la fel. Singurul inconvenient e vantul care creeaza si valuri mari. Dar satui de umblat dupa plaja perfecta (de aproape 2 ore) ne oprim aici. Si chiar a fost o zi placuta. Ne-am jucat in nisip, am facut baraje si castele pe care Irina avea o placere deosebita sa ni le strice. Dar ea s-a distrat din plin si asta era ceea ce conta. Ba chiar a facut si un frumos pui de somn pe saltea pe plaja. Am revenit in camera de hotel si ne-am odihnit pana la culcare.

Ziua 10 - Marti 01.10.2013 - Roque Nublo

Of ca vremea ne joaca feste. Prognoza e cu nori pentru toata saptamana. Dar stii ceva, afara e soare asa ca ne riscam sa mergem la munte. Doar n-o sa stau sa lenevesc in camera de hotel. Destinatia este Roque Nublo in centru insulei, sus, in varful muntilor. Plecam cu masina si cu Irina atipita in masina. Si urcam, si urcam. In stanga si in dreapta niste peisaje magnifice si inca e soare. Norii ii lasam in spate la malul marii. Dupa o ora de urcus gasim parcarea de la Roque Nublo. De aici mai avem 30 min sau 1.1km de urcat pe jos pana la faimoasa stanca, cu Irina in spate in rucsac. Roque Nublo este o stanca de 80m ramasa in picioare care facea parte din peretele craterului vechiului vulcan. Inaltimea pe care o atinge este de 1813m si este a doua din Gran Canaria dupa Pico de las nieves.
 Asadar, urcam cu Irina in spate. La inceput peisajele sunt frumoase, mai sus sunt spectaculare, pentru ca in varf sa devina fara rasuflare. Ajungem la un platou la o inaltime mare de pe care se vede in toate directiile. In sus se inalta semeata faimoas stanca masiva cu un perete drept si una mai mica in stanga ei. Interesant este ca initial o confundasem cu o alta stanca mai mica (El Fraile) ramasa in picioare. De pe platou, in partea de SV deasupra norilor vedem insula Tenerife cu semetul varf Teide. Nu am cuvinte sa descriu peisajul. Avem noroc si de vreme buna in jur, doar pe tarm se vad norii dar in rest totul se vede clar. Mergem pana la baza stancii iar ce se vede in stanga si dreapta e ametitor si impresionant in acelasi timp. Cum Irina nu prea are rabdare trebuie sa revenim la masina. N-apucam nici macar sa ajungem inapoi pe platou ca Irina adoarme in rucsac si asa mergem cu ea pana la masina. Ajunsi la masina parca nu vrem sa plecam de aici si zicem sa mai facem un mic traseu pana la un lac de peste deal. Urcam destul de greu dealul dar ce sa vezi, lacul e secat asa ca revenim fara succes in parcare.
Ne aflam in inima muntilor si aveam 2 optiuni: sa ne intoarcem pe coasta vestica si sa ramanem la o plaja in vest, sau sa traversam insula inapoi pe alt traseu ca sa vedem si lacurile artificiale. Alegem a doua varianta. O luam spre Soria in sud. Drumul este asfaltat deci nu avem probleme. Oprim sa mancam la un restaurant in Ayacata, ce mai apropiata localitate de Roque Nublo. Pornim apoi spre Soria pe un drum cu asfalt dar mai prost. Peisajele ce se vad dupa serpentine sunt incredibile. Apoi vedem case zidite in stanca sau cocotate pe o stanca in mijlocul versantului. Diferente de inaltime foarte mari ca nici nu poti privi in jos ca te ia cu ameteala. Greu de crezut ce am vazut pe acest drum. Ne oprim la primul lac intalnit si anume Presa de las cuevas de las nieves. Lacul este mult secat dar mai are ceva apa. Gasim apoi drumul spre Soria care merge pe coama muntelui apoi continuam pe serpentine stranse pana in Soria. Aici alt lac cu baraj, cel mai mare pe care l-am vazut astazi. Oprim pentru poze si revenim pe drumul spre hotel. Dar peisajele continua sa ne lase cu gura cascata. De nedescris. Poate pozele reusesc sa mai redea ceva din acea atmosfera. Sosim la hotel, iar dupa masa, evident, Irina se da iar in spectacol la concertul live de la bar.
O zi si o excursie care a meritat din plin si care a facut ca toata vacanta noastra din Gran Canaria sa fie completa. Dar mai am si alte planuri: de vazut coasta de vest plina de defilee muntoase, dar asta ramane pentru alta zi. Deocamdata insa vreau sa mai resimt placerea acestei minunate zi. Nici macar faptul ca in a doua parte a zilei a fost innorat nu ne-a stricat frumusetea acestei zile, asadar pana acum o declar excursia cea mai reusita a vacantei. Odihna placuta, ca avem nevoie de asa ceva in seara asta.

Ziua 9 - Luni 30.09.2013 - Playa El Cabron si Arinaga

Vremea nu se arata deloc promitatoare si tare as fi vrut sa mergem la munte. Dar nu e pentru azi. Asadar alegem o plaja in apropiere, pe costa de est. Playa El Cabron (in traducere plaja prostului :-) ) e renumita pentru speciile de pesti ce se vad pe fundul marii. Cum Florin le are cu snorkelingul, hai sa mergem. Culmea, de dimimeata e soare si mai sa-mi para rau ca n-am plecat la munte. Trecem prin satuletul Arinaga si ne indreptam spre plaja. O luam de-a dreptul pe "aratura" dar unde-i plaja, ca numai stanci si pescari se arata. Se vede o plaja mica in zare dar pare prea departe pentru a fi plaja noastra. Asa ca ne intoarcem si o gasim in fine. Trecusem pe langa ea la vreo 30m fara sa o vedem. Lasam masina si coboram cativa pasi pe plaja unde nu erau decat unu sau doi oameni. O plaja pustie, retrasa dar foarte calma. Apa calda, linistita si o atmosfera foarte placuta. Ramanen pe plaja, facem o baita doua si un somn binemeritat. Descopar cu placere ca Irina imi mai arata un nou dintisor in partea dreapta jos. Avem noroc de soare inca vreo 2-3 ore si ne decidem sa plecam totusi ca sa pranzim in Arinaga. Arinaga un alt loc puuuuustiu. Unde o fi lumea asta? Mancam pe malul marii la un restaurant si ne bucuram de priveliste. Intre timp insa, norii se strang deasupra noastra, asa ca planurile noastre sa ramanem dupa-amiaza pe plaja din Arinaga nu prea mai stau in picioare. Asa ca ne plimbam pe malul marii cu Irina apoi revenim la hotel. Dupa masa de seara ne gandim sa o luam pe Irina la spectacolul din holul hotelului. Un spectacol de flamenco. Si mergem... si Irina tragea numai pe scena. Asa ca pe langa spectacolul de flamenco mai aveam si un alt spectacol cu Irina. Dupa ce pleaca dansatorii, Irina se duce pe scena si isi face practic propriul spectacol spre admirarea celor care mai ramasesera la bar. Venim rupti de oboseala si gata, la nani.