Of ca vremea ne joaca feste. Prognoza e cu nori pentru toata saptamana. Dar stii ceva, afara e soare asa ca ne riscam sa mergem la munte. Doar n-o sa stau sa lenevesc in camera de hotel. Destinatia este Roque Nublo in centru insulei, sus, in varful muntilor. Plecam cu masina si cu Irina atipita in masina. Si urcam, si urcam. In stanga si in dreapta niste peisaje magnifice si inca e soare. Norii ii lasam in spate la malul marii. Dupa o ora de urcus gasim parcarea de la Roque Nublo. De aici mai avem 30 min sau 1.1km de urcat pe jos pana la faimoasa stanca, cu Irina in spate in rucsac. Roque Nublo este o stanca de 80m ramasa in picioare care facea parte din peretele craterului vechiului vulcan. Inaltimea pe care o atinge este de 1813m si este a doua din Gran Canaria dupa Pico de las nieves.
Asadar, urcam cu Irina in spate. La inceput peisajele sunt frumoase, mai sus sunt spectaculare, pentru ca in varf sa devina fara rasuflare. Ajungem la un platou la o inaltime mare de pe care se vede in toate directiile. In sus se inalta semeata faimoas stanca masiva cu un perete drept si una mai mica in stanga ei. Interesant este ca initial o confundasem cu o alta stanca mai mica (El Fraile) ramasa in picioare. De pe platou, in partea de SV deasupra norilor vedem insula Tenerife cu semetul varf Teide. Nu am cuvinte sa descriu peisajul. Avem noroc si de vreme buna in jur, doar pe tarm se vad norii dar in rest totul se vede clar. Mergem pana la baza stancii iar ce se vede in stanga si dreapta e ametitor si impresionant in acelasi timp. Cum Irina nu prea are rabdare trebuie sa revenim la masina. N-apucam nici macar sa ajungem inapoi pe platou ca Irina adoarme in rucsac si asa mergem cu ea pana la masina. Ajunsi la masina parca nu vrem sa plecam de aici si zicem sa mai facem un mic traseu pana la un lac de peste deal. Urcam destul de greu dealul dar ce sa vezi, lacul e secat asa ca revenim fara succes in parcare.
Ne aflam in inima muntilor si aveam 2 optiuni: sa ne intoarcem pe coasta vestica si sa ramanem la o plaja in vest, sau sa traversam insula inapoi pe alt traseu ca sa vedem si lacurile artificiale. Alegem a doua varianta. O luam spre Soria in sud. Drumul este asfaltat deci nu avem probleme. Oprim sa mancam la un restaurant in Ayacata, ce mai apropiata localitate de Roque Nublo. Pornim apoi spre Soria pe un drum cu asfalt dar mai prost. Peisajele ce se vad dupa serpentine sunt incredibile. Apoi vedem case zidite in stanca sau cocotate pe o stanca in mijlocul versantului. Diferente de inaltime foarte mari ca nici nu poti privi in jos ca te ia cu ameteala. Greu de crezut ce am vazut pe acest drum. Ne oprim la primul lac intalnit si anume Presa de las cuevas de las nieves. Lacul este mult secat dar mai are ceva apa. Gasim apoi drumul spre Soria care merge pe coama muntelui apoi continuam pe serpentine stranse pana in Soria. Aici alt lac cu baraj, cel mai mare pe care l-am vazut astazi. Oprim pentru poze si revenim pe drumul spre hotel. Dar peisajele continua sa ne lase cu gura cascata. De nedescris. Poate pozele reusesc sa mai redea ceva din acea atmosfera. Sosim la hotel, iar dupa masa, evident, Irina se da iar in spectacol la concertul live de la bar.
O zi si o excursie care a meritat din plin si care a facut ca toata vacanta noastra din Gran Canaria sa fie completa. Dar mai am si alte planuri: de vazut coasta de vest plina de defilee muntoase, dar asta ramane pentru alta zi. Deocamdata insa vreau sa mai resimt placerea acestei minunate zi. Nici macar faptul ca in a doua parte a zilei a fost innorat nu ne-a stricat frumusetea acestei zile, asadar pana acum o declar excursia cea mai reusita a vacantei. Odihna placuta, ca avem nevoie de asa ceva in seara asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu